1. Ce înseamnă călăria terapeutică?
  
       Călăria terapeutică, denumită si terapia asistată de cai, înseamnă folosirea calului în activităti orientate pentru a atinge o mare diversitate de obiective terapeutice respectând indicatiile si recomandările medicului. Hipoterapia sau terapia cu ajutorul unui cal implică asezarea copilului pe cal si răspunsul acestuia la cele trei miscări de legănare ale calului.
       Călăria este mai mult decât o modalitate de a-ti petrece timpul liber, este o adevarată terapie cu o listă lungă de efecte benefice asupra sănătătii. De aceea pentru unele persoane caii sunt o parte esentială a procesului de recuperare fizică.
       Folosirea cailor în reabilitare este cunoscută sub numele de HIPOTERAPIE. Termenul hipo este cuvântul grecesc pentru cal, iar termenul de hipoterapie se poate traduce: tratament cu ajutorul cailor. Însa în loc să controleze călăretul calul, mai degrabă calul îl influentează pe călăret.
       După Lemontov (2004), hipoterapia este terapia care foloseste caii ca si mijloc de stimulare a dezvoltării motorii, emotionale si sociale a persoanelor cu dizabilităti.
       Hipoterapia este folosită de terapeuti specializati în terapia fizică, ocupatională si vorbire. Ajută în tratamentul neurologic si neuromuscular. Pentru multe persoane cu dizabilitati fizice călăria  oferă o libertate pe care astfel nu ar fi cunoscut-o. Încă din sec V. d.H. s-a înregistrat folosirea terapeutică a cailor pentru persoanele cu dizabilităti.
       În timpurile moderne hipoterapia s-a folosit prima oara pentru tratarea poliomelitei în Europa, după al doilea razboi mondial. În anii 1980 s-a folosit pentru prima oară în Statele Unite ale Americii si popularitatea a crescut pe masură ce oamenii aflau de eficacitatea terapiei.
       R.Zazzo(1970) considera că educând motricitatea înseamnă a-l pregati pe copil pentru sarcini profesionale, dar înseamnă în acelas timp, a-i ameliora echilibrul fizic si mintal, a-i da gradat stapânire pe corpul său, a-i multiplica relatiile eficiente cu lucrurile si relatiile armonioase cu o altă persoană.
       Pasul pe care-l face calul este echivalentul pasului pe care-l face omul. Există copii cu probleme care nu au simtit niciodată pământul sub picioare, nu au putut niciodată să detină controlul unei miscări, al unei deplasări. Urcându-se pe cal sentimentul  de teamă dispare, iar copilul începe să vadă lucrurile si viata putin diferit.
       Această formă de terapie exploatează caracteristicile corporale a cailor si mersul lor specific, permitând o relaxare musculară cu precădere în zona soldurilor si a coloanei vertebrale inferioare, favorizând astfel echilibrul si siguranta. Ritmul pasilor cailor fiind mai aproape de ritmul cardiac al mamei, producând o stare de relaxare mai accentuată.
       Analizând elementele principale în terapia alături de cal, se pot face câteva observatii;
-calul are o tendintă naturală de a trezi la viată senzatii arhaice apropiate de cele ale copilului care a trtit cu mama sa primele luni de viată (Margareth Mahler),
-când  persoana este asezată pe cal, tonusul său este mobilizat de pasul animalului: functia tonică este primul nostru mod de comunicare, denumit de J.De Ajuriaguerra dialog tonic (permite sugarilor să adreseze mamei mesaje)
-relatia, comunicarea si gestiunea emotiilor sunt elemente esentiale ale apropierii dintre cal si fiinta umană, caii utilizează comunicarea emotională directă, apropierea fată de cal necesită autenticitate, deoarece calului nu-i poti ascunde emotiile.
       Experienta a demonstrat că simplul fapt de a călări produce o stare de liniste. Nu în ultimul rând, pentru a retine atentia anumitor copii hiperactivi se utilizează trapul, deoarece o anumita doză de miscare îi poate face să-si mentină atentia concentrată mai mult timp.
       Folosindu-ne de efectul calului, a călăritului si a activitătilor legate de cal, terapia poate fi ogranizată individual sau în grup având anumite obiective bine definite.
       Activtatea se desfăsoară în locuri special amenajate pentru terapie de către personalul calificat în acest domeniu. Echipa este formată din terapeut si ajutorul lui, care se ocupă de cal, astfel terapeutul este atent la reactiile copilului si ajutorul are grijă de cal. Terapeutul analizează răspunsul călăretului (copilului) si directionează miscările calului  astfel încât să obtină obiectivele urmărite. Terapeutul va cere recomandarea si aprobarea medicului neurolog pe baza acestuia va începe tratamentul.
       Alegerea calului se va face în functie de mărimea copilului si de dizabilitatea pe care o are. Astfel pentru un copil mic si linistit trebuie să alegem un ponei de mărime mijlocie si nu foarte iute ci unul linistit, pentru un copil cu ADHD si mai mare, se alege un cal mai energic si înalt.


2. Efectele pozitive ale călăriei terapeutice


  A. Fizice

- Datorită miscărilor calului, care se propagă asupra călăretului, astfel muschii (sistemul muscular) se fortifică prin implicarea lor în călărie
- Îmbunătătirea echilibrului
- Respiratia este mai profundă
- Reducerea spasticitătii
- Îmbunătătirea coordonării, reflexe mai rapide si îmbunătătirea planificării motrice
- Întinderea muschilor încordati sau spastici
- Cresterea gamei de mobilitate a articulatiilor
- Reducerea miscărilor anormale
- Îmbunătătirea apetetilului si a digestiei
- Integrarea senzorială stimulează simtul tactil atât prin atingere cât si prin stimuli de mediu. Proprioreceptorii sunt activăti rezultând cresterea propriei perceptii
- Prin călărit toate părtile corpului vor fi miscate, dar copilul nu trebuie să-si duca greutatea corpului
- Stimulează SNC si are ca efect  formarea stereotipiilor, creste atentia, simetria  mai bună, orientarea în spatiu
- Îmbunătăteste postura corpului
- Dezvoltă coordonare ochii-mâini

Participarea la terapiile hipice are atât recompense fizice, cât si emotionale si mintale. Astfel această terapie poate fi utilizataă cu succes în foarte multe boli sau deficiente.

  B. Psihice

- Călăria chiar dacă este un exercitiu, ea este receptată ca o bucurie, ca un succes
- Lumea se deschide în fata acestei persoane
- Miscările repetate au ca efect relaxarea muschilor si astfel organismul se va calma
- Cresterea încrederii în sine (controlează un animal) este deasupra celorlalte persoane care îl înconjoară
- Cresterea interesului pentru lumea înconjurătoare
- Dezvoltarea răbdării
- Cresterea  capacitătii de asumare a responsabilitătii
- Controlul emotional si autodisciplina

  C. Sociale

- Grija fată de animale va avea ca efect dezvoltarea relatiilor între două personae (prietenia)
- Integrarea socială: o fetită cu dizabilităti motorii spunea: Pe cal si eu sunt ca ceilalti copii
- Dezvoltarea respectului si dragostei pentru animale
- Independentă
- Calul este un prieten, dar mărimea lui cere respect
- Diversificarea experientelor
- Ne învată să ne acomodam în situatii noi neântâlnite pâna în acel moment


3.Terapia este recomandata în cazul urmatoarelor afectiuni

- autism
- depresii
- artrite
- sechele de poliomelită, encefalie
- hidrocefalie
- tulburări de comportament

  Afectiuni ortopedice:
- amputatii
- scolioză
- luxatia congenitală de sold

  Afectiuni neurologice:
- Spina Bifida, afectiuni ale măduvei spinării
- epilepsie
- paralizii
- scleroză multiplă
- traumatisme cranio-cerebrale
- distrofie musculară
- tulburări de vedere
- tulburări de crestere
- tulburări de învatare
- tulburări emotionale
- Sindrom Down

© Hip Tep 2011-2014  by  Kis Csaba
Visitor Counter
Visitor Counter